"Daca astazi esti plin de bucurie
Tare, sanatos, maine cine stie..?
Nu cunosti nimic: clipa, ora, ceasul
Cand fara sa stii ti se-opreste pasul."
Tare, sanatos, maine cine stie..?
Nu cunosti nimic: clipa, ora, ceasul
Cand fara sa stii ti se-opreste pasul."
E strofa unei melodii cu care am crescut in biserica. E piesa care intotdeauna imi amineste ca deseori devin atat de complicata, stiind ca El e singurul Salvator totusi evit sa merg si aleg sa traiesc cum vreau eu "ca asa e mai bine pentru mine". Dar pierd din nou esenta cu care am crescut " sa nu faci niciodata ceva ce nu ai vrea sa fi gasit cand vine Isus".
Vreau sa nu mai fac, vreau sa ies din asta, sa ma golesc de mine sa fiu prin El. A tacut mult saptamanile astea, si ignoranta de mine, desi sunt constienta ca e langa mine chiar si cand tace, L-am ignorat!
Si totusi, de ce asa usor zicem biruinta cand inca nu e biruinta? Am ajuns sa facem biserica un spital de urgente, care atunci cand suntem plini de rani sufletesti mergem le golim si revenim in forte noi pe campul de lupta creat de noi, nu ca s-ar duce o lupta care are legatura cu vesnicia, dar asa e omul, cauta sa-si ocupe timpul, si culmea coincidentei, tot cu ocupatii total opuse chemarii Lui.
Inchei inca o zi, cine stii daca maine o sa mai fiu; dar raman cu acelasi gand; prea multa falsitate, prea multa...
Vreau sa nu mai fac, vreau sa ies din asta, sa ma golesc de mine sa fiu prin El. A tacut mult saptamanile astea, si ignoranta de mine, desi sunt constienta ca e langa mine chiar si cand tace, L-am ignorat!
Si totusi, de ce asa usor zicem biruinta cand inca nu e biruinta? Am ajuns sa facem biserica un spital de urgente, care atunci cand suntem plini de rani sufletesti mergem le golim si revenim in forte noi pe campul de lupta creat de noi, nu ca s-ar duce o lupta care are legatura cu vesnicia, dar asa e omul, cauta sa-si ocupe timpul, si culmea coincidentei, tot cu ocupatii total opuse chemarii Lui.
Inchei inca o zi, cine stii daca maine o sa mai fiu; dar raman cu acelasi gand; prea multa falsitate, prea multa...
3 comentarii:
prea multa..
ah , asa e lista poate continua..
imi amintesc de Pavel, cum el era cel mai mare pacatos.
Bunatatile Lui se reinnoiesc in fiecare zi.
mai este o sansa.
Dragostea Lui infinita.
Doar cautandu-L Il vom iubi.
Nihil.
>:d<
vizualizez o biserica alba de lemn ,oameni in haine de sarbatoare,copii cantand versurile scrise de tine pe blog . si tu pe acolo cu ochii mari si cu un zambet suspect . era dupa cer .
mhm..sa revedeti ,puteti urmarii un film american mai vechi cu de-ale bisericii .
cheers !
hain...imaginea bisericii americane imi inunda mintea de fiecare data cand imi aduc aminte melodiile cu care am crescut in biserica.
ce e ciudat...pentru mine ca si copil era totul atat de pur..acum ca si om matur (in devenire) incepe sa fie prea fals....Nu Dumnezeu, oamenii si actiunile lor!
Trimiteți un comentariu