Sunt curioasa, si e bine!

Planul lui Dumnezeu e un mister, cine suntem noi sa ne opunem imprevizibilului vietii?

Caci ma gandesc la cuvintele lui nenea Filote, " Nu lasa ca muzica ta sa mearga cu tine in mormant, necantata!" , si cred ca sunt prea profunde cuvintele sa nu ma opresc si sa meditez, in fond, oricum se merita; si nu cred ca e vorba doar de ceea ce faci ci si de cum faci si pentru cine faci...cum faci?

Sau cum fac eu?

Ma gandesc din nou la Tine, Te cant bine? In fiecare detaliu si in fiecare rasuflare vreau sa rasune melodia Ta, e prea dulce sa nu o impart cu lumea...esti prea bun sa nu Te cant! Dar sunt om, si oamenii sunt egoisti...dar pana si egoismul meu ma cearta..in tacere...si imi spune intr-o melodie zgomotoasa sa tac si sa te las sa-mi canti...dar egoismul meu nu observa ca Tu canti mereu...la toti...oriunde privesc esti Tu si dragostea Ta invaluie lumea intr-o aroma dulce...care cand ajunge sa fie gustata toti o canta...si Te cantam impreuna...Te-am regasit in gandurile copilariei mele, azi mi s-a deschis ravna dupa curiozitatea cunoasterii....vreau sa stiu mult, nu tot, dar mult! Te-am gasit in multimea intrebarilor care le adresez acelora care ma asculta, chiar daca ma lasa cu intrebarea neterminata sau fara raspuns.

Si totusi a fi curios e bine, daca stii cand trebuie sau daca stii cu cine; sunt curioasa, si am multe intrebari..prea multe...dar sunt constienta ca nu primesc raspuns, decat la momentul potrivit, caci in final toate lucrurile lucreaza pentru binele celor care Te slujesc...cat de minunat suna!

Curiozitatea mea incepe cand iti pui intrebarea "de ce?", pentru ca imi place sa provoc si intotdeauna o sa te intreb "de ce nu?"