Cand inimile se impietresc

Nu stiu cati dintre noi am visat sa mergem in misiune in Africa sau Asia, doar pentru a experimenta viata de acolo sau de a ne lauda ca noi am facut un act de caritate, insa stiu ca pe toata lumea care a fost acolo, oamenii de acolo i-au schimbat. Bucuria ca au un singur rand de haine, ca au o masa pe zi, ca au copiii langa ei, ca dorm 7 intr-o camera, ca au ocazia sa auda de Dumnezeu si sa renunte la vraci si vrajitori....oamenii saraci au inimile incalzite si topite, astfel piatra a devenit prin starea de multumire o inima adevarata!

In ultima marturie auzita de un grup care au fost in Africa si au stat printre oameni care au fost scosi din jungla si pusi in societatea lor...pe moment iti vine sa le plangi de mila dar dupa ce ii asculti cantand si dansand de bucurie ca li s-a dat sansa sa iasa din viata pe care au avut-o, nu poti decat sa iti plangi tie de mila. Stam cu lunile si salvam bani sa avem cea mai buna masina, cea mai buna casa, doar haine de marca si mancare doar din brandurile cele mai scumpe, ne numim binecuvantati dar uitam sa ne si simtim asa. 

Unul dintre oamenii din echipa spunea ca la ei radioul e ca si la noi o plasma, daca nu mai mult, sunt putini care isi permit si din lipsa de curent, folosesc baterii...iar daca in sat sau grup cineva are radio se aduna toti seara si asculta impreuna, in timp ce la noi intr-o familie fiecare e in camera lui cu propriul smart phone sau laptop ori tableta, in timp ce plasma merge si nimeni nu se uita la ea; in bucatarie nu ai loc sa tai o ceapa pentru ca sunt mult prea multe aparate, in camera unde sta o fata e plin de ustensile de par; nu bem apa de la robinet pentru ca nu ne place gustul, nu iesim oricum din casa ca se uita vecinii, etc. Si tot ne plangem de ce nu avem mai mult decat ceilalti! 

Nu spun ca nu e bine sa ai, si eu am mult mai mult decat o familie din Africa, dar avand tot mai mult ne concentram atat de mult pe ceea ce avem si ce vrem sa mai agonisim incat uitam sa investim si sa ne hranim inima. Nu trebuie sa fi crestin, si un ateu are nevoie de hrana pentru suflet...prin faceri de bine, prin imbratisari, sa ne folosim toate aparaturile din jurul nostru spre a surprinde frumos pe cineva...creand un album frumos, un video, sa dai un simplu telefon si sa spui "multumesc", sa gatesti un meniu complet si sa il duci la vecina care e vaduva si singura, sa iti faci curat in dulap si sa donezi toate hainele care nu le-ai purtat de sezonul trecut, lasa-ti creativitatea sa iti ofere cele mai practice idei pentru a te hrani spiritual si emotional...lasa-ti inima sa simta cu cei de langa tine, devino empatic! 

Cu siguranta mi-ar fi dificil sa renunt complet la tot ce am mai bun pentru ca cei din Africa nu au, insa anul acesta mi-am propus sa simt inainte sa imi doresc...inca invat, dar am si rezultate! 

Tu cand esti bun?